Răţuşca Lina cea năzdrăvană

Într-un tărâm fermecat, acolo unde găseşti pomi vorbitori, flori jucăuşe, trăia o răţuşcă care nu asculta de nimeni şi era tare năzdrăvană. Într-o zi, jucându-se cu prietenii ei, răţuşca Lina luă o piatră şi-l lovi peste aripă pe răţoiul Dino. Acesta căzu dintr-o dată la pământ, plângând de durere, dar nu îi spuse nimic Linei, ci se ridică, îşi luă rămas bun de la ceilalţi răţoi şi plecă spre casă. Lino îşi dădu seama că a greşit şi îi păru rău.

Când a ajuns acasă, mama a întrebat-o pe Lina:

-Lina, ce a păţit Dino la aripioară?

-Nu ştiu ce a păţit, spuse ea abţinându-se să nu plângă.

-Ceva tot s-a întâmplat! Aş vrea să-mi spui!

-Nu! Nu! începu să strige Lina şi fugi în camera ei. Linei îi păru rău că a vorbit nepoliticos cu mama ei şi că l-a lovit pe răţoiul Dino. Se tot foşnea în pat încercând să adoarmă şi când reuşi, într-un final, să adoarmă, de sub plapumă ieşi o pietricică. Care pietricică? Cea care i-a lovit aripioara lui Dino.

-Nu te aşeza pe mine! se auzi un glas subţire.

-Cine a vorbit? întrebă Lina privind în jur.

-Nu ştii cine sunt? eee..eu sunt, pietricica, îi răspunse acelaşi glas subţire.

Doar atunci răţusca Lina observă că era gata să se aşeze cu spatele pe pietricică.

-Ce faci? Mai de dimineaţă ai vrut să îmi spargi capul, iar eu te-am iertat. Iar mă superi? o întrebă pietricică şi vru să sară din pat.

-Nu pleca, nu îţi fac niciun rău! striga răţusca Lina. Sunt tristă! îi spus plângând.

-Cum te numeşti? întrebă pietricica.

-Mă numesc, Lina. Tu?

-Eu sunt Roxi. Şi de ce eşti tristă? o întrebă mirată pietricica.

-Sunt tristă pentru că l-am lovit pe Dino peste aripioară şi că am vorbit nepoliticos cu mama…Of, nu ştiu cum să-mi repar greşeala. Mă ajuţi, Roxi? Mă ajuţi? Promit că am să mă comport frumos de acum înainte! spuse Lina cu lacrimile în ochi.

-Bine te voi ajuta. Dacă îţi pare rău..ai putea să-ţi recunoşti greşeala şi să-i spui mamei ce s-a întâmplat. Spune-i că îţi pare rău că l-ai lovit, îi spuse pietricica Roxi.

-Mâine dimineaţă aşa o să fac. Eşti cea mai bună prietenă a mea, Roxi! spuse încântată Lina şi apoi dormi cu pietricica în braţe.

Ţinând cond de sfatul pietricicăi, răţusca se trezi de dimineaţă şi fugi la mama să-şi recunoască greşeala şi să spună că-i pară rău. Apoi luă ghiozdănelul şi plecă spre şcoală. De cum îl zări pe Dino în curtea şcolii, fugi spre el şi îşi ceru iertare şi-l rugă să fie din nou prietenul ei.

Dino a iertat-o pe Lina şi de atunci sunt cei mai buni prieteni.

autor Maria Dumitrache